Tara tuturor posibilitatilor

Alaltaieri, 27 Martie 2008, pe un bulevard al dulcii noastre capitale o tanara a fost accidentata pe trecerea de pietoni. Nimic iesit din comun pana acum.Diferenta este ca la nici 5 metri de locul accidentului cativa domni politisti avaeu grija ca circulatia sa fie fluenta pt ca urma sa treaca nu stiu ce coloana oficiala. Nu a fost lasat nimeni sa se apropie, nu ma pricep sincer, poate chiar asta este procedura. Insa ceea ce frapeaza, ceea ce este doar amintit in treacat la finalul reportajului (pe care il puteti gasi aici  http://www.youtube.com/watch?v=nQ6qDQUVNdw ) este ca fata a murit. Deci oameni buni a MURIT in drum spre spital dupa ce a zacut aproape jumatate de ora fara ca nimeni sa nu fie lasat sa ii acorde nici cel mai mic ajutor. Pe de celalta parte femeia cu masina, criminala, pt ca altfel nu o putem numi afirma cu nonsalanta ca oricum nu avea cum sa aiba mai mult 60-70 km/h… 60-70 km/h….

Imi fac o cruce mare si zic…tara tuturor posibilitatilor

The simple things

Astazi, 28 februarie, din lipsa de ocupatie sau poate doar din prea mult timp (relativ) liber…intru in lumea bloagelor…lumea oamenilor frustrati care nu au prieteni indeajuns de apropiati carora sa li se confeseze si astfel isi fac blog.But heck…e la moda asa ca ce draq…hai sa experimentam.

Prima idee…cred ca am ajuns un mic alcoolic (intradevar o tentativa fata de expertii in domeniu…but still).Ajung sa gasesc placerea absoluta intr-un pahar de bere…e grav. Nu stiu inca daca e vina mea sau a celor din jurul meu insa oamenii din jurul meu ma plictisesc ingrozitor, iar singurul mod in care reusesc (cu greu) sa ii inteleg este cu ajutorul acestei magice licori. Acum cateva zile ma intreba un amic apropiat…de ce beau?…care e scopul acestei rutine care in final nu duce la nimic bun? Pai, dragul meu, let me enlighten you, cred ca oamenii sunt fiinte slabe, nemultumite de vietile lor de zi cu zi, iar alcoolul ii face sa fie ceva ce nu sunt.Nu vreau sa intru in detalii pentru ca sincer nu cred ca am ajuns inca in stadiul in care pot sa dau explicatii detaliate in privinta subiectului (thank god).

Second…nevoia de comunicare…cu oricine, fie el plictisitor, fie el doctorand in mai stiu eu ce domeniu neinteles si extravagant.

P.S. …gandurile unui tanar mult prea ametit de licorile bahice.

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!